FAMILIA – cea mai valoroasă comoară!

Astăzi, 15 mai, în Republica Moldova este marcată Ziua Internațională a Familiei.

Ziua Internațională a Familiei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 20 septembrie 1993, ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai a fiecărui an și reflectă importanța pe care comunitatea internațională o acordă familiilor. 1994 a fost declarat An Internațional al Familiei, iar începând cu anul 1995, Ziua Familiei este sărbătorită în multe țări de pe planetă cu scopul de a sensibiliza opinia publică și de a sublinia importanța familiei.

Ce este o familie?

Familia este o componentă foarte importantă a societății. Fiecare familie individuală are propriul mod de viață și anumite valori morale și spirituale. De la naștere, un copil este crescut după anumite reguli familiale. Într-o familie prietenoasă și sănătoasă, un copil va crește cu siguranță în acest fel. Cel care este fericit acasă este fericit peste tot. Depinde ce fel de familii vor fi și ce fel de societate va fi formată, sau mai degrabă cine o va forma.

Familia este grijă, dragoste, loialitate, prietenie, sprijin. Familia este o putere imensă cu care poți depăși toate obstacolele pregătite de soartă. Oameni sănătoși, încrezători și cu spirit puternic cresc în familii cu drepturi depline.

Încă din copilărie, suntem familiarizați cu cuvintele pe care mama, tata și cu mine suntem o familie apropiată. Aceste cuvinte simple caracterizează perfect compoziția familiei, legăturile familiale și relația membrilor săi între ei. Deci, familia este, în primul rând, sprijin. Într-o familie puternică nu există trădare și invidie pentru realizările celorlalți membri ai familiei. O persoană cu adevărat nativă va oferi întotdeauna ajutor și sprijin, nu va jigni și nu va trăda niciodată. În al doilea rând, familia este încredere. Numai părinților li se poate încredința cel mai secret și își arată slăbiciunea. Nu se vor amuza de urmașii care au ajuns într-o poziție penibilă, ci vor ajuta și vor da sfaturi practice.

Într-o familie ideală, nimeni nu rămâne înțeles greșit, deoarece copiii își aud părinții, iar părinții îi aud pe copii. Fiecare din această familie se ridică pentru celălalt. Familia ideală este dragostea și fericirea.

FAMILIA – este TOTUL!!! La Mulți ani, tuturor familiilor!

Mocanu Aliona, șef sector

Culori pentru Pace

”Pacea nu e ceva ce ți-ai dori.

Pacea e ceva ce faci, e ceva ce creezi, e ceva ce ești, e ceea ce dai mai departe.”

John Lennon

Sunt trei lucruri în această lume, pe care, fiecare om, indiferent de apartenența etnică, religioasă sau politică și le dorește cu ardoare: Pacea, sănătatea și fericirea. Un trio care le înglobează pe toate celelalte componente – piloni ale unei vieți împlinite.

Pacea, în simplitatea dumnezeieștii sale misiuni este etalonul purității, al iubirii și al armoniei mondiale.

Cu certitudine, pacea se naște în fiecare dintre noi, iar pentru a reuși să promovăm pacea mondială, trebuie să promovăm mai întâi de toate, pacea interioară.

În această învălmășeală, alergătură de colo, dincolo, în acest stres colectiv, pacea, greu își mai găsește loc în sufletele noastre. E doar din cauza că nu mai gândim colectiv, ci gândim egoist, individual, de parcă am putea ține singuri pe umeri această planetă.

Suntem siguri că în aceste timpuri zbuciumate, arta ar putea fi cel mai bun medicament pentru deznădejdea care ne-a cuprins. De aceea, am îndemnat copiii să-și mobilizeze talentele lor de mici pictori și să deseneze pacea, așa cum o simt ei!

La eveniment au participat un grup de refugiați ucraineni, beneficiari ai Centrului orășănesc al Tinerilor Naturaliști, dar și elevi ai claselor a III-a și a IV-a de la IPLT Traian.

Copiii și-au exprimat prin forme și culoril dorința de pace și protestul față de orice forță de violență, de ororurile războiului. Desenele exprimă sensibilizarea oamenilor să fie mai buni unii cu alții și să se prețuiască unul pe celălalt.

Copiii au reprezentat pacea în Republica Moldova prin drapelul tricolor, iarbă și floricele. Alți copiii au reprezentat pacea prin familia unită, prin zâmbete de copii, prin soare luminos, cer senin și desigur prin hulubași.

Mesajele expuse prin desenele copiilor este evident, Să fie Pace!

Aducem mulțumiri tuturor participanților, dar și profesorilor pentru implicarea în organizarea unei astfel de activități frumoase și ”colorate”.

Expoziția de picturi cu genericul Pictăm Pacea, cuprinde mai mult de 20 de lucrări și poate fi admirată în incinta bibliotecii Traian. Vă așteptăm, cu drag!

Realizat de Natalia Sofroni, șef filială

Romanul „Fraierul” de Claudia Partole

                                                                                “…Un lucru mi se pare cert: când treci printr-o încercare

                                                                          grea , viața trăită  o aduni într- o singură secundă, în care

                                                                         viețuiesc toate anotimpurile tale . Realizezi că nu ești veșnic,

                                                                         că în orice clipă ai putea să pleci. 

Cartea “Fraierul “ de Claudia Partole m-a impresionat  prin descrierea  atât de autentică, realistă și directă a etapelor de dezvoltare individuală prin care poate trece un adolescent. Trecerea de la copilărie la adolescență  este marcată de fapt de un hotar foarte fragil, așa cum ne dă de înțeles autoarea, adolescența  este o nouă etapă a coplilăriei, tot atât de pură și nevinovată, dar mai fragilă decât copilăria, mai tumultuoasă, mai critică din toate punctele de vedere. Aceasta este etapa primordială în formarea personalității, găsirea de sine, apariția marilor  întrebări despre viață, despre dragoste, despre oameni, despre bine și  rău, o perioadă foarte critică , în care adolescentul are mai mult ca oricând nevoie de dragostea și înțelegerea persoanelor adulte. Autoarea , aduce , în văzul tuturor o carte de o actualitate extraordinară, care este după părerea mea, un adevărat  și necesar ghid de ajutor psihologic și cunoaștere a lumii pentru adolescent și părinți. Momentul în care fiecare părinte își vede copilul adolescent și respiră ușurat că copilul este mare, rațional și nu trebuie să își mai facă atâtea griji pentru el, este unul crucial, pe care autoarea vrea sa-l scoată în evidență și să atenționeze atât părinții cât și adolescenții că aceasta  este perioada când ei au de fapt nevoie cel mai mult de ajutorul și susținerea unei persoane adulte. Emoțiile în această perioadă, cauzate și de creșterea fizică și de alte criterii sunt la cote înalte, percepția asupra lumii, deciziile, reacțiile vizavi de alți oamenii, sentimentele duse  la  extreme, căutarea de sine, identificarea personalității în raport cu alți oameni, prima dragoste, prima dezamăgire, cele mai pure , tumultuoase și haotice sentimente sunt percepute în această perioadă. Unul din mesajele acestei cărți  este că momentul crucial și ruptura sau drama se produce atunci când părintele se îndepărtează găndindu-se că copilul a crescut suficient de mare și copilul într-adevăr a crescut și se crede independent  și  atotștiutor dar aceasta din păcate nu este real. Anume în acestă perioadă adolescentul are nevoie cel mai mult de sfatul bun al unei persoane adulte, de grijă și afecțiune, și tot în această perioadă părintele trebuie să ofere cea mai multă implicare și grijă într-un mod adecvat desigur, observarea problemelor care îl macină pe acest adolescent, încercarea de a-l ajuta și concilia , dar nu în a-l distanța. Drama sau ruptura a avut loc în acest roman atât din cauza adulților aparent prezenți dar distanți și ocupați cu lucrul lor tocmai atunci când eroul central, un băaiat de 16 ani, avea nevoie de cineva cu care să discute într-un moment critic, cât și din cauza sa, că s-a considerat prea independent și atotștiutor, s-a distanțat de părinți și s-a împrietenit cu niște oameni răi. Un adolescent s-a trezit astfel singur, față în față cu problemele, neputințele sale , care și așa era în perioada grea a dezvoltării pubertine, aprecierii de sine , a formării personalității, și în momentul  în care și-a dat seama că este singur în fața unei  ispite majore cum este dragostea, a cedat nervos. Din fericire, cartea are un final fericit , această problemă fiind doar o pistă de avânt pentru înțelegerea propriilor greșeli și fomarea personalității, însă autoarea ne dă de înțeles căt de importantă este prezența  unui adult în viața unui adolescent și impactul negativ care ar putea fi evitat în urma unei relaționări adecvate, corecte și iubitoare cu adolescentul. Printre temele acestei  cărți sunt adevărata prietenie  dintre oameni, bunătatea, motivarea de a lupta în ciuda greutăților vieții, acceptarea de sine, încrederea de reușită, căci numai încrederea că va reuși l-a pus pe picioare pe eroul principal al acestei cărți care nu putea merge pe picioarele sale , după accidentul pe care l-a avut, dar până la urmă doar încrederea în sine la ajutat să revină la o viață normală, și să învețe din greșelile sale.

Realizat de Babără Elena, bibliotecar

“Hotel California” de Constantin Cheianu

Titlul textului este, de fapt, denumirea unei piese cunoscute a formației muzicale „Eagles”. Unele evenimente relatate de protagonist, scriitorul moldovean Isai Catarama, sunt legate de această compoziție muzicală: camera secretă din livingul „Vilei V” din Elveția, în care se afla „un radio cu pick-up” și „un raft cu o colecție impresionantă de discuri de vinil”. Acolo, personajul a retrăit emoțiile de la optsprezece ani, când a audiat pentru prima oară piesa; fapt ce l-a determinat să-și amintească elanul adolescentin, aspirațiile sale mărețe în privința viitorului său luminos. De asemenea, la finalul operei, când Isai așteaptă ora pornirii trenului de la București spre casă, aude, din întâmplare, melodia răzbătând de la unul din marfarele poposite pe peronul gării. Piesa aceasta legendară, mai exact, soloul prelungit la chitară, „cel pe care revista Rolling Stones l-a considerat cel mai bun solo la chitară din toate timpurile”, l-a împins în lăuntrul său, pentru a-și analiza existența până la momentul de față.

            Impresionantă este modalitatea/ tehnica autorului de a folosi atât la începutul cărții, cât și în final, un fragment din care se desprinde faptul că scriitorul, Isac Catarama, trăiește un moment de confuzie după sejurul de trei săptămâni la „Vila V” din Elveția. Această ședere i s-a șters completamente din minte, deși a petrecut-o în compania a încă cinci scriitori din diferite țări: un prozator din India, de o vârstă incertă, un poet din Cehia sub 70 de ani, o profesoară de „istoria literaturii” la una din universitățile prestigioase din Statele Unite, Parm K., reprezentanta Marii Britanii, o poetă sub 30 de ani, toți profesând arta scrisului. Proprietarul vilei, un editor german celebru, ce a murit cu un deceniu în urmă, a avut ideea să pună la dispoziția oamenilor scrisului vila sa frumoasă, găzduind câte șase autori, la fiecare trei săptămâni. Procedeul retrospecției creează un preludiu pentru lectură, cititorul fiind cointeresat să retrăiască evenimentele împreună cu eroul cărții.

            Tema literară a acestui text este artistul și creația sa. Scrisul constituie o meserie complicată, care nu se soldează cu succes, dacă operele reproduc unele idei din cărțile predecesorilor iluștri, cum ar fi: Albert Camus, Franz Kafka, Jean-Paul Sartre, Eugene Ionesco. Autorul încearcă să atingă absolutul prin creație, dar conștientizarea mediocrității sale îl decepționează, creând o prăpastie între adevărata artă și „pseudoliteratura”.  Protagonistul are un prenume simbolic, Isac, care, din ebraică, în traducere ar fi „el va râde”. Probabil, acest scriitor, în vârstă de patruzeci și patru ani, care n-a scris decât câteva lucrări în activitatea sa literară, ajungând la un impas artistic, râde de incapacitatea sa, neproductivitatea scrisului său. Dezamăgit de imaginea sa lipsită de valoare, „evadează” la „Vila V”, în speranța de a-și recăpăta elanul de făuritor al cuvântului, dar eșuează lamentabil, ceea ce îl face să înțeleagă cât de mediocru este. În loc să se preocupe de scris, trăiește o idilă cu Parma K. Dorind să afle mai multe despre Elveția, ei vizitează, în Berna, muzeul artei nebunilor, a pacienților din spitalele de psihiatrie. Interesante sunt reflecțiile lui Isac despre așa-zisele „exponate” ale acestui muzeu: „Erau mii, de fapt, poate chiar zeci de mii, de la desene cu creionul pe o pagină A4 până la pânze de pictură în ulei de doi pe trei metri, unele vechi de aproape o sută de ani, altele foarte recente, toate îndesite una în alta pe pereții unui edificiu modern cu cinci etaje.”. Catarama se gândește „că nebunii nu sunt chiar atât de nebuni, că au totuși conștiința „normalității”. Face o asociere între alienați și scriitorii mediocri, căci, și unii, și ceilalți produc „un fel de cacofonie”.                                        

Lungu Lidia, profesoară de Limba și literatura română, IPLT „Traian”

9 Mai – ziua în care sărbătorim pacea și unitatea în Europa!

În fiecare an, pe 9 mai de Ziua Europei, sărbătorim pacea și unitatea în Europa. Data marchează aniversarea momentului istoric reprezentat de „Declarația Schuman”, care a propus ideea unei noi forme de cooperare politică în Europa, care ar face ca războiul dintre națiunile Europei să fie de neconceput. Propunerea lui Robert Schuman este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene.

9 mai este o zi în care europenii sunt invitați să reflecteze, în egală măsură, și la șansa pe care o au de a trăi în cea mai lungă perioadă de pace din istorie. În 2022 se împlinesc 77 de ani de la încheierea ultimului mare război de pe continentul european. În fiecare an, la 9 mai, este marcată, așadar, Ziua Europei, o zi ce sărbătorește pacea şi unitatea în Europa. E o zi a păcii, iertării și solidarității. Decizia privind instituirea Zilei Europei a fost luată în 1985, în cadrul Consiliului European de la Milano.

Data de 9 mai este ziua istorică în care a fost pronunţată „Declaraţia Schuman”.  Într-un discurs ţinut la Paris în 1950, ministrul de atunci al afacerilor externe, Robert Schuman, propunea plasarea producţiei de cărbune şi oţel sub controlul unei autorităţi comune. În acest context, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos.

La 25 martie 1957, aceste state au semnat Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, astăzi EURATOM). Atât Tratatul de la Roma, cât şi Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

De-a lungul timpului, acestui amplu proiect i s-au alăturat încă 22 de state europene: Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria şi Finlanda (1995), Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria (2004), Bulgaria şi România (2007) şi Croaţia (2013), ceea ce a dus la crearea unei imense pieţe unice (denumită şi piaţa internă).

Astfel, ceea ce a început ca o uniune pur economică a evoluat treptat, devenind o organizaţie care acţionează în numeroase domenii de politică, de la schimbări climatice, protecţia mediului şi sănătate, la relaţii externe, securitate, justiţie şi migraţie. Această schimbare s-a reflectat în modificarea numelui Comunităţii Economice Europene (CEE), care a devenit Uniunea Europeană (UE), prin intrarea în vigoare, la 1 noiembrie 1993, a Tratatului privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht). Documentul reprezintă actul constitutiv al Uniunii Europene.

De la 1 decembrie 2009 funcționarea  Uniunii Europene este reglementată de Tratatul de la Lisabona, care, pornit la sfârșitul anului 2001 cu ambiția de a fi un fel de Constituție a Uniunii Europene,  în final a modificat Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Republica Moldova, chiar dacă nu este membră a marii comunități, a avut parte întotdeauna de susținerea și suportul UE în toate domeniile de activitate: economic, social, politic, medical etc.

La 72 de ani de la crearea Uniunii Europene, Europa continuă să inspire prin artă, cultură și solidaritate în spiritul Echipa Europa, generând încredere într-un viitor mai bun, Europa inspiră, mai mult ca niciodată, să fim solidari, responsabili și inovatori, aducând un omagiu numeroșilor europeni, care, din solidaritate, îi ajută pe ceilalți europeni să facă față în orice situație de criză.

La mulți ani, Europa!

Mocanu Aliona, șef sector