Ion Ungureanu – un destin iluminat de Luceafăr

Ion Ungureanu s-a născut pe 2 august 1935, satul Opaci, Tighina. El a fost un actor și regizor din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al culturii și cultelor al Republicii Moldova (6 iunie 1990 – 5 aprilie 1994) și a fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova în anii 1990-1994.

Ion Ungureanu a fost unul din cei 278 de delegați ai primului parlament al fostei R.S.S. Moldovenească (devenită apoi Republica Moldova), care au votat Declarația de Independență a Republicii Moldova la 27 august 1991.

Ion Ungureanu a debutat în cinematografie în anul 1958 în filmul: Când omul nu-i la locul lui, primul film artistic realizat la studioul “Moldova-film”. În decursul timpului, s-a impus ca un interpret care știe să îmbine firescul cu expresivitatea artistică. A jucat în 25 filme. Rolurile sale cele mai cunoscute au fost, Boris Grădinaru din filmul Când omul nu-i la locul lui (1958), Sfântul Petru din Se caută un paznic (1967) și cel din filmul Favoritul (1976). De asemenea, a dublat zeci de filme în limba română. A regizat mai multe filme la televiziunea centrală din Moscova.

Ion Ungureanu a primit titlurile de Maestru emerit în arte al Uniunii Sovietice (1981), Artist al poporului din RSS Moldovenească (1989), decernându-i-se și Premiul „Intervidenie” pentru filmul televizat „Lika” (Plovdiv, Bulgaria, 1981) și Premiul Național (1990).

• 

• 

• 

În anul 1989 revine în Republica Moldova. Îndeplinește funcția de ministru al culturii și cultelor (6 iunie 1990 – 5 aprilie 1994), apoi pe cea de vicepreședinte al Fundației Culturale Române din București (1995-2005).

Ion Ungureanu a fost un actor, regizor și luptător pentru identitate națională din Republica Moldova.  El a desființat în anul 1992 Teatrul Național “A. Pușkin” din Chișinău, înființând în locul lui Teatrul Național “Mihai Eminescu”. A repus în centru Chișinăului statuia lui Ștefan cel Mare. De asemenea a avut mare impact asupra readucerii statuii lupoaicei.

Ion Ungureanu a plecat în lumea celor drepți pe 28 ianuarie 2017, la vârsta de 82 ani, fiind internat la Spitalul Colțea din București.

Bătălia cărților 2020

Concursul de lectură: „Bătalia cărților 2020”

(segmentul adolescenți)

Fiica negustorului de matase – Dinah Jefferies

O alegere imposibilă: iubitul sau familia?

Indochina, 1952. Nicole, o tânără pe jumătate franțuzoaică și pe jumătate vietnameză, primește un magazin de mătase din Hanoi și trebuie să se ocupe de el. Dar sora ei mai mare, frumoasa Sylvie, este cea care pune mâna pe afacerea cu mătase a tatălui lor.

Pas cu pas, Nicole descoperă cruzimea francezilor aflați la putere în țara ei și, odată cu ea, amestecul propriei familii. Sfâșiată între frica de sora ei și teama de un război de care se simt amenințați cu toții, iși caută liniștea în brațele lui Mark, un american fermecător, și apoi alături de vietnamezul Tran. Desigur, în curând va trebui să aleagă.

Roman de atmosferă, Fiica negustorului de mătase spune povestea spectaculoasă a unei supraviețuiri, a unei moșteniri și a unei iubiri.

Fragment din roman:

„La puțină vreme după asta, o zi strălucitoare îi ridică moralul lui Nicole, cu o caldura domolită de o briză răcoroasă și o umiditate confortabilă. Ca multi alți locuitori ai Hanoiului, Nicole iubea luna septembrie. Vremea era încă răcoroasă și uscată, iar de-a lungul străzilor copacii iși fluturau frunzele roșii și galbene. Cerul era de un albastru mai intens, iar lacurile străluceau, mai verzi decât în sezonul ploios. Margarete mari, albe și floarea-soarelui, creșteau pe fiecare bucată de pământ, dar ei îi plăcea mai ales mirosul florilor de frangipani în răcoarea serii. Micuțele flori albe din grădina lor înfloriseră, la fel cu cele ale câtorva arbori de pe străzile orașului, și se discuta despre plantarea mai multor copaci după ce războiul cu Viet Minh avea să fie câștigat. Florile lor umpleau aerul cu un miros dulce-amărui și, cum vântul adia, Nicole iși imagina micile flori căzătoare ca pe niște fulgi de zăpadă.
Asta o făcea să se simtă fericiă și, în timp ce mergea spre magazin, se gândea la viața lor din Hue, amintindu-și mai ales ziua în care tatăl său o luase cu el dincolo de satele din zona Hue, într-un cătun îndepărtat unde trăiau artizanii ce lucrau bronzul. Căută un cadou pentru aniversarea lui Sylvie. Nicole iși scormoni memoria încercând să-și aducă aminte ce cumpărase. A doua zi o dusese pe Nicole într-un sat de mătăsari, ca să-i arate cum se face mătasea.
Acolo văzuse ea, pentru prima dată, cele trei etape ale productiei de mătase, de care se îndrăgostise pe loc. Prima etapă era cultivarea pomilor de dud. Apoi venea creșterea viermilor de mătase si extragerea firelor din gogoși. Viermii de mătase se hraneau cu frunze de dud, iar după ce se transformau în pupe erau omorâți prin scufundare în apă clocotită, chiar înainte ca molia adultă să iasă din gogoasă. Îi părea rău pentru sărmanele mici pupe, crescute doar ca să producă mătasea care, odată ce întreaga gogoașa era toarsă, se transforma într-un fir continuu. După asta, pupele erau gătite și mâncate. Cea de a treia etapă – și cea mai spectaculoasă – era țesutul firelor în pânză.
Nicole se uită la vitrinele pe lângă care trecea. Era zi de târg și toata lumea roia pe acolo, cumpărând lucruri sau bârfind pe la colțuri. Sițindu-se plină de vigoare, iși legăna brațele în timp ce mergea. Tuturor le plăcea să se tocmească, iar ea auzea râsetele și vocile ridicate ce răzbăteau din certurile prietenești. Cum ziua se arăta a fi deosebit de călduroasă, Nicole se opri sa-și cumpere un ceai tare de la un băiat care-și ducea cănile agățate pe un băț de bambus. Se gândea la ce avea de făcut în acea zi. Iși ridică privirea și o zări pe Yvette, care stătea între două automobile parcate. Poate că avea să o invite din nou pe fetiță să petreacă o bucată de vreme cu ea, la magazin. Yvette îi facu semn și Nicole ridică mâna să-i raspunda…
Fără niciun avertisment, o explozie asurzitoare aruncă resturi la douăzeci de metri înălțime, înainte ca acestea să cadă pe stradă. În loc să o salute pe Yvette, mâinile lui Nicole se ridicară repede sa-și acopere urechile, iar suflul exploziei o aruncă intr-o alee. Groaza cuprinse strada: copii plângând și alergând spre mamele lor; oameni care țipau și gemeau; barbați care strigau și femei care păreau înțepenite de neîncredere. Nicole pe jumătate vedea, pe jumătate auzea ce se întâmpla, dar, deși fumul îngroșa aerul, se vedea din ce în ce mai bine că două mașini ardeau. Iși simțea corpul nefiresc de greu pe când încerca să iasă de pe alee. O nouă explozie zgudui strada. „

Sunteți curioși să descoperițî cartea care descrie prin câte încercări poate trece un suflet de femee, cât de crudă poate fi soarta…

Vă așteptăm la Biblioteca Traian să o lecturați!

Nicolae Dabija – poet al destinului românesc

NICOLAE DABIJA s-a născut la 15 iulie 1948 în satul Codreni, raionul Cimișlia, Republica Moldova. Este un scriitor, istoric literar și om politic din Republica Moldova.

Absolvent al Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1972). După absolvire e angajat redactor la redacția tineret  a Televiziunii din Chișinău. Debutează în 1965 cu un ciclu de poezii publicate în ziarul „Tinerimea Moldovei”.  Ulterior lucrează șef al secției poezie și critică la revista „Nistru” (1975-1984), redactor șef al revistei „Orizontul” (1984-1986) și al săptămânalului „Literatura și Arta” (din 1986 până în prezent), care devine flacăra Mișcării de Renaștere a conștiinței naționale, cea mai așteptată și critică revistă în istoria acestor locuri, una din publicațiile literare cu cel mai mare tiraj din Europa, ajungând la 260000, în 1990.

Laureat a numeroase premii, naționale și internaționale: Premiul Național al Republicii Moldova (1988, 2011), Marele Premiu „Nichita Stănescu” (1992, România), Marele Premiu „Lucian Blaga” (1993, România), Premiul pentru Poezie „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995), Marele Premiu „Sfântul Gheorghe” al Festivalului Internaţional de Poezie de la Uzdin (Serbia) (2006), Premiul Italia-2013 pentru Cultură (2013), Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Trieste (Italia, 2014), Premiul „G. Leopardi” al Centrului Mondial al Poeziei (Recanatti, Italia, 2015), Premiul Internaţional de Poezie „Umberto Mastroiani” (Fantana i Liri, Italia, 2015), Premiul „Sceptrul Poeziei” acordat de Uniunea Scriitorilor din Macedonia (2015) ş.a. Din 1986, este redactor-şef al săptămânalului „Literatura şi Arta” al Uniunii Scriitorilor, preşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă, Cultură şi Artă, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova şi membru de onoare al Academiei Române.

Este autor a peste 80 de volume de poezie, proză, eseuri.

• Ochiul al treilea, poeme, 1975
• Apă neîncepută, poeme, 1980
• Povești de când Păsărel era mic, poem pentru copii, 1980
• Pe urmele lui Orfeu, eseuri, 1983 (ed. I), 1990 (ed. II)
• Alte povești de când Păsărel era mic, pentru copii, 1984
• Zugravul anonim, poeme, 1985
• Antologia poeziei vechi moldovenești, 1987
• Moldova de peste Nistru – vechi pământ strămoșesc, studiu documentar, 1990 (ed.I), 1991 (ed. II)
• Aripă sub cămașă, 1989
• Literatura română pentru clasa a 5-a, manual (în colab.), 1991
• Daciada, manual de istorie pentru clasa I, 1991^[7]
• Domnia lui Ștefan cel Mare, eseu, 1991 (două ediții)
• Mierla domesticită, poeme, 1992
• Daciada, manual de istorie pentru clasa II-a, 1992
• Nasc și la Moldova oameni, povestiri pentru copii (carte de lectură pentru clasa IV-a), 1992
• Daciada, manual de istorie pentru clasa III-a, 1993
• Dreptul la eroare, poeme, 1993
• Lacrima care vede, poeme, 1994
• Oul de piatră, poeme, 1995
• Literatura română pentru clasa a V-a, manual (în colab.), 1991
• Libertatea are chipul lui Dumnezeu, eseuri, 1997
• Fotograful de fulgere, poeme, 1998
• Cercul de cretă, poeme autograf și desene, 1998
• Cerul lăuntric, poeme, 1998
• Icoană spartă, Basarabia, eseuri,  1998
• Între dragoste și moarte, poeme, 1998
• Poezia, bucuroasă tristețe, poeme, 1998
• Tăceri asurzitoare, poeme, 1999
• Harta noastră care sângeră, eseuri, 1999
• La est de vest, eseuri, 2001
• Vai de capul nostru, eseuri, 2001
• Literatura română pentru clasa a VI-a, manual (în colab.), 2001
• Așchii de stele, poeme și desene, 2002
• În căutarea identității. Istoria neamului românesc din Basarabia povestită pentru elevi, 2002 (ediția 1, ediția a 2-a, adăugită), 2004 (ediția a 3-a)
• Însemnări de pe front, eseuri, 2002
• Râul în căutarea mării, eseuri, 2003
• Basarabia, țara de la răspântii, eseuri, 2004
• Doruri interzise, poeme, 2003 (ediția 1), 2004 (ediția a 2-a)
• Bondari cu motor, poezii pentru copii, 2004
• Fulger înrourat, poeme, 2005
• Bezna vine de la Răsărit, eseuri, 2005
• Limba și literatura română pentru clasa a VI-a, manual (în colab.),2006
• Paznic pe înălțimi, eseuri, 2007
• De ce limba noastră e română, eseu, 2007
• Desțărați, eseuri, 2008
• Maraton printre gloanțe, poeme, 2008
• Mesaje pentru supraviețuitori, eseuri, 2009
• Hoții de speranțe, eseuri, 2009
• 101 poeme poeme, 2009
• Privighetori împăiate, poeme, 2009
• Tema pentru acasă, roman, 2009
• Tema pentru acasă, roman, ediția a II-a, 2010
• Tema pentru acasă, roman, ediția a III-a, 2011
• Tema de după tema pentru acasă, eseuri, 2011
• Povești de când Păsărel era mic: Bătălia de la Nuiaua unde mi-am pierdut luleaua, poem pentru copii, 2011
• Așchii de stele, poeme, 2011
• Poeme pentru totdeauna, opera poetică, 2011
• Făclia credinței. Mesaje din Basarabia, eseuri, 2012
• Prutul are două maluri, publicistică, eseu, 2012
• Tema pentru acasă, roman, ediția a IV-a, 2012
• Nu vă îndrăgostiți primăvara!, nuvele, 2013
• Drumul spre biserică. Rânduri și gânduri creștine, nuvele, versuri, fragm. de roman, trad., meditații, 2013
• Manifest de unire, publicistică, eseu, 2013
• Umbra sârmei ghimpate, publicistică, eseu, 2013
• Psalmi de dragoste, poeme, 2013
• Tema pentru acasă, roman, ediția a V-a, 2013
• Mihai Eminescu – un poet de mâine. Asasinarea lui Eminescu, eseuri, 2014
• Tăceri tălmăcite-n cuvinte, poeme, confesiuni, pagini alese cu CD, 2014
• Biserica pe roți, eseuri, 2014
• „Tema pentru acasă, roman, ediția a VI-a, 2015
• Tema pentru acasă, roman, ediția a VII-a, 2016
• „Tema pentru acasă, roman, ediția a VIII-a, 2016
• Pe urmele lui Orfeu, eseuri, ediția a III-a, 2016
• Reparatorul de vise, poeme, 2016
• Te blestem să te îndrăgostești de mine, roman, 2017

La mulți ani Nicolae Dabija!!!

Vezi ce cărți avem!

Eroii Olimpului #1. Eroul pierdut, de Rick Riordan

Jason, Piper și Leo nu sunt niște adolescenți obișnuiți. Jason nu-și amintește nimic din trecutul lui, Piper intră în tot felul de încurcături numai ca să-i atragă atenția tatălui ei, iar Leo ascunde un secret înspăimântător. Cu toții sunt colegi la Școala din Sălbăticie, un loc pentru copiii cu probleme. Și un lucru e limpede ca lumina zilei: necazurile se țin scai de ei, mai ales după ce descoperă că sunt odraslele unora dintre cei mai puternici zei.

Annabeth, centaurul Chiron și multe alte îndrăgite personaje din bine-cunoscuta serie Percy Jackson și Olimpienii își dau întâlnire cu noi eroi din celebra Tabără a semizeilor și pornesc în cea mai primejdioasă misiune în care s-au aventurat semizeii din toate timpurile.

„Fanii lui Rick Riordan nu vor fi dezamăgiți: intriga este mai strălucită ca niciodată, iar povestea plină de suspans și curaj debordează de umor.” , Publishers Weekly

Eroii Olimpului #2. Fiul lui Neptun, de Rick Riordan

Când lumea este în pericol, trei personaje surprinzătoare vin în ajutorul ei: un semizeu confuz care și-a pierdut memoria, un altul despre care se zice că se trage din eroi străvechi, dar este extrem de neîndemânatic în luptă, și o eroină asupra căreia a fost aruncat un blestem. Este vorba despre Percy Jackson, Frank Zhang și Hazel Levesque, care continuă aventurile din seriile scrise de Rick Riordan.

Peripețiile din al doilea volum al seriei Eroii Olimpului sunt descrise cu umorul specific lui Rick Riordan: întâlnim gorgone deghizate în vânzătoare de la supermarket, care vând hotdogi, amazoane care își au sediul în clădirea companiei Amazon, iar zeul morții verifică ce suflete mai poate răpi pe o aplicație de pe iPad și discută pe Skype cu Pluto.

În timp ce narațiunea include lungi descrieri, amintiri și vise, există o mulțime de întâmplări redate pe repede înainte, incluzând lupte cu inamici incredibili, la fel ca și momente de destindere comice. De-a lungul cărții, cititorii o să învețe mai multe despre zeii Romei Antice și despre legiunile romane. Fanii vor avea multe motive de bucurie deoarece Percy și aliații săi se apropie de împlinirea Profeției celor Șapte. – Carolyn Phelan Booklist

Ștefan cel Mare și Sfânt, Domnitorul Moldovei, 516 de ani de la trecerea în eternitate.

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504.

A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. Pe parcursul domniei a dus peste 40 de războaie sau bătălii, marea lor majoritate victorioase, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei.

Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei României, înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat și conducător militar. Aceste calități i-au permis să treacă cu bine peste momentele de criză majoră, generate fie de intervențiile militare ale statelor vecine fie de încercări, din interior sau sprijinite din exteriorul țării, de îndepărtare a sa de la domnie. În timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială.

Moldova în timpul domniei lui Ștefan cel Mare

Ștefan cel Mare a fost un mare sprijinitor al culturii și al bisericii, ctitorind un număr mare de mănăstiri  și biserici atât în Moldova, cât și în Țara Românească, Transilvania sau la Muntele Athos. Pentru aceste merite a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, cu numele de Ștefan cel Mare și Sfânt, la 20 iunie 1992. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial.

A fost căsătorit  de trei ori, cu Evdochia  – fiica marelui cneaz de Kiev, Maria din Mangop – din familia imperială bizantină și Maria Voichița – fiica lui Radu cel Frumos, căsătorii în care s-au născut șapte copii. Începând cu 1497 l-a asociat la domnie pe fiul său Bogdan al III-lea, care-i va succede la tron. A murit la 2 iulie 1504 fiind înmormântat la Mănăstirea Putna.

Mai jos vă prezentăm o expoziție virtuală cu cărțile care descriu viața legendară și faptele extraordinare a lui Ștefan cel Mare povestite pentru voi, dragi utilizatori, vă așteptăm la biblioteca Traian, să le umprumutați și lecturați!