Jules Verne – precursorul literaturii științifico-fantastice

„Orice om, numai prin faptul că este om, merită să fie luat în seamă” – Jules Verne

Jules Verne (8 februarie 1828 – 24 martie 1905) a fost un scriitor francez și un precursor al literaturii științifico-fantastice. Verne a fost apreciat pentru scrierea operelor legate de viitor, spațiu, aer și călătoria in adâncurile mării.

Jules Verne s-a născut la Nantes, fiu al unui procuror, Pierre Verne si al soției sale, Sofia. Fiind cel mai mare din cei cinci copii ai familiei, el și-a petrecut copilăria acasa cu părinții săi, pe o insulă vecină cu Raul Loara. La vârsta de 9 ani, a fost trimis la școală, la Liceul Nantes. Jules a studiat Latina, pe care a folosit-o în povestirea sa scurtă, Le Mariage de Monsieur Anselme des Tilleuls (mij. anilor 1850).

Fiind primul născut din cinci frați și provenind dintr-o familie bogată, Verne și-a finalizat cu succes primele studii la Colegiul Saint-Stanislas. Mai târziu a mers la Liceul Regal din Nantes și a absolvit un elev remarcabil. În tot acest timp Julio a început să fie atras de știință și a dezvoltat o mare dragoste pentru poezie. În 1847, finanțat de tatăl său, s-a mutat la Paris pentru a studia dreptul. Acolo a intrat în cercurile literare și a întâlnit oameni care au avut o mare influență asupra dezvoltării operei sale, cum ar fi tatăl Alexandre Dumas și, de asemenea, fiul său. Până atunci Jules a scris piesa Alexandru al VI-lea, și astfel și-a început etapa de dramaturg.

În timp ce se afla în Orașul Luminii, s-a împrietenit cu personaje ieșite din epocă. Așa a fost cazul lui Nadar, tatăl fotografiei aeriene, primul artist care a capturat Franța din cerul montat pe un balon cu aer cald. Prin, Verne a devenit interesat de ideea zborului și de posibilitățile sale extinse. Visul său a anticipat marile descoperiri ale știintelor modeme. Scrierile sale se bazează pe o solida erudiție și conțin adevăruri științifice verificate în practică.

Epoca marilor cuceriri științifice și a explorării unor tărâmuri departate și-a găsit în el un entuziast interpret, dotat cu o fantezie uimitoare. Povestitor captivant, Jules Verne a imprimat un caracter de verosimilitate întâmplărilor celor mai fantastice. Scrise intr-un stil limpede și simplu și cu accente satirice și umoristice, romanele sale prezintă interes și sub aspect social și psihologic. Eroii lui Jules Veme dovedesc o încredere nețărmurită în rațiunea, inteligența și voința omului, puse în slujba progresului științei, spre binele întregii umanități.

Printre cele mai cunoscute scrieri ale autorului amintim: Cinci săptămâni în balon (1863), De la pământ la lună (1865), Copiii căpitanului Grant (1867-l868), 20.000 de leghe sub mări (1870), Ocolul pământului în 80 de zile (1873), Insula misterioasă (1875), Căpitan la 15 ani (1878), Mathias Sandorf (18S5), Robur cuceritorul (1886), Castelul din Carpați (1892) s.a. Prin vivacitatea mesajului ei uman și prin fantezia ei debordanta, opera lui Jules Verne se bucură de o imensă popularitate.

La fel ca majoritatea creaţiilor epocii, opera lui Jules Verne marchează uneori condescendenţă sau chiar dispreţ faţă de „sălbatici” sau „indigeni”, cum se poate vedea în romanele „Cinci săptămâni în balon” şi „Satul aerian”. Acest gen de remarci sunt totuşi, ocazionale, personajele de culoare fiind în general prezentate dintr-o perspectivă pozitivă, cum e cazul lui Tom, Austin, Bat, Actéon şi Hercule din „Căpitan la cincisprezece ani”. Căpitanul Nemo nu-i judecă, ci chiar îi ajută pe papuaşi în „Douăzeci de mii de leghe sub mări”, el însuşi fiind de origine hindusă, după cum se dezvăluie în „Insula misterioasă”, fost participant la răscoala cipailor din 1857 împotriva colonialismului britanic. De fapt, acest colonialism este condamnat de mai multe ori în cadrul Călătoriilor extraordinare (în Copiii căpitanului Grant, 800 de leghe pe Amazon, Doamna Branican, etc. ). În aceste romane, Jules Verne ia o poziţie clară împotriva sclaviei, care se reflectă şi în ceea ce priveşte Războiul de Secesiune. El a salutat abolirea sclaviei petrecută în 1848, condamnând în schimb regalitatea africană pentru războaiele distrugătoare urmate de aducerea în sclavie a fraţilor. De asemenea, a luat poziţie împotriva sclaviei practicate de ţările musulmane, opinie care face chiar obiectul romanului „Arhipelagul în flăcări”.

Verne, J. Cinci săptămâni în balon. – București, 2015. – 236 p.

Opera lui Jules Verne este populară în întreaga lume, conform Index Translationum, cu un total de 4702 traduceri în 148 de limbi. Verne ocupă locul al doilea în rândul celor mai traduşi autori, după Agatha Christie. În 2011, el era de asemenea autorul de limbă franceză cel mai tradus pe plan mondial. A scris în total 70 de cărţi, dintre care 54 au fost incluse în seria „Călătoriilor extraordinare”.

Cele mai multe lucrările lui Verne sunt despre aventură și călătorii în locuri necunoscute, unde nimeni nu a fost vreodată. Dar Julio a avut mai multe fațete în cariera sa de scriitor.

La început, ca tată al science fiction-ului, romanele sale erau legate în principal de progresul tehnologic. Unele lucrări din această etapă sunt: De la Pământ la lună, Aventurile căpitanului Hatteras, Călătorie spre centrul Pământului, Ocolul Pământului în optzeci de zile.

El a continuat să folosească science fiction, dar acum a inclus și biografii, personaje mai umane și excursii în locuri existente în realitate. Lucrările sale se remarcă: În jurul lumii în 80 de zile și Țara blănurilor.

Verne, J. Ocolul Pământului în optzeci de zile. – București, 2015. – 236 p.

Dacă e să vorbim despre cărțile lui Jules Verne aceasta înseamnă să vorbim despre una dintre cele mai mari comori ale literaturii mondiale. Opera sa vastă este recunoscută la nivel global drept una dintre principalele și cele mai importante contribuții care au dus la începutul genului de science fiction în literatură. Verne a fost un om cu o imaginație înaintea timpului său și asta s-a reflectat clar în opera sa. Nu numai că a venit să propună idei vizionare, dar a reușit să descrie și gadgeturi și dispozitive care păreau nebunești la acea vreme, dar au fost inventate în același timp. Astfel, s-a remarcat în toată Europa pentru stilul său suprarealist cu mult înainte de a prezice viitorul în romanele sale moderne.

Băbără Elena, bibliotecar

Publicitate

1 Februarie: Ziua Internaţională a Cititului Împreună.

În fiecare an, cu ocazia Zilei Internaționale a Cititului Împreună, oamenii din toată lumea citesc împreună cu voce tare și își împărtășesc poveștile, scopul principal fiind acela de a susține alfabetizarea ca un drept al omului care aparține tuturor. Astfel, copiii și adulții sunt încurajați să ia o carte, să găsească audiență și să citească cu voce tare. Evenimentul este celebrat în peste 170 de țări.

Este o campanie de promovare a bucuriei, frumuseții și beneficiilor lecturii. Ziua Internațională a Cititului Împreună / World Read Aloud Day (WRAD) a fost inițiată de LitWorld, o organizație nonprofit fondată în anul 2007. Această inițiativă reunește într-o singură zi copii, tineri și adulți din peste o sută de țări ale lumii pentru a celebra puterea cuvintelor.

Citirea cu voce tare are un rol foarte important în dezvoltarea copiilor. Copiii cărora li se citește zilnic vor avea un avans de aproape un an comparativ cu acei copii cărora nu li se citește cu voce tare în fiecare zi. Printre beneficiile cititului se numără dezvoltarea creativității, a empatiei și a gândirii critice. De asemenea, cei care citesc sunt capabili să comunice mai bine atât verbal, cât și în scris.

Studiile arată că persoanele care citesc frecvent sânt în măsură să-i înţeleagă mai bine pe ceilalți, să empatizeze cu ei și să vadă lumea și din perspectiva altora.

Filiala Traian în parteneriat cu IPLT Traian a organizat de Ziua Internațională a Cititului Împreună, doua activități culturale cu clasele a I-a „A”, învățătoarea dna Ana Ceban și a III-a „D”, învățătoarea dna Ecaterina Stratilă. Prima oră de lectură cu genericul: Poveștile-flori și poveștile-stele de Petre Crăciun și Pasărea albă a copilăriei mele de Ion Druță. Ambele evenimente s-au desfășurat în incinta bibliotecii. Elevii au avut posibilitatea de a citi cu voce tare expresiv și cu intonație.

Doamna învățătoare, Ana Ceban, le-a citit elevilor din cartea „Poveștile-flori și poveștile-stele” de Petre Crăciun povestirea Eu sunt o poveste-floare? Elevii au avut și o însărcinare de a desena un fragment din povestire. Sau descurcat foarte bine, au dat multă culoare și farmec desenelor.

Iar învățătoarea, doamna Ecaterina Strătilă a citit împreună cu elevii săi povestirea Gluma din cartea „Pasărea albă a copilăriei mele” de Ion Druță, care le-au fost pregătite niște întrebări în baza povestirii citite. Copii au fost foarte activi și sau descurcat foarte bine.

Realizat, Mocanu Aliona, șef sector

Ion Luca Caragiale – cel mai remarcabil dramaturg român

„Norocul e prea puțin și lumea e prea multă” – Ion luca Caragiale

Ion Luca Caragiale, unul dintre clasicii literaturii româneşti şi cel mai important dramaturg, s-a născut la 1 februarie 1852, în localitatea Haimanale , din judeţul Dâmboviţa. A fost elev al Gimnaziului ”Petru şi Pavel” din Ploieşti, iar studiile liceale au fost finalizate la Bucureşti. Ulterior, a absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din Bucureşti, la Clasa de mimică şi declamaţie a lui Costache Caragiali, unchiul său (1868-1870). Ion Luca Caragiale a fost un scriitor, nuvelist, dramaturg, director de teatru şi ziarist român. Acesta a fost ales post-mortem membru al Academiei Române, de asemenea este considerat a fi cel mai mare dramaturg român.

George Călinescu îl prezintă pe I.L. Caragiale drept ”naturalistul nostru prin excelenţă. (…) „Este la Caragiale un umor inefabil ca şi lirismul eminescian, independent de orice observaţie ori critică, constând în ‘caragialism’, adică într-o manieră proprie de a vorbi. Teatrul lui e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectatorului efectul delirant pe care melodia operei italiene o are asupra publicului. Spectatorul ia fraza, vrăjit, din gura actorului şi o continuă singur.” Replicile personajelor ”trăiesc singure cu o pură viaţă verbală. Ele zugrăvesc misterios sufletul nostru volubil şi ne reprezintă inanalizabil, deşteptând simţul estetic nu prin curiozitate, la prima lectură, ci prin imposibilitatea de a le mai înlătura din conştiinţă după ce ne-am familiarizat cu ele.” A fost unul dintre scriitorii care au frecventat, în perioada 1877-1878, şedinţele societăţii culturale ”Junimea”, creaţiile sale dramaturgice fiind publicate în revista ”Convorbiri literare”, potrivit Dicţionarului scriitorilor români, apărut la editura Fundaţiei Culturale Române, 1995.

A lucrat de-a lungul anilor în multe instituţii. A fost copist la Tribunalul de Prahova, sufleur la Iaşi, în trupa lui Mihail Pascaly, sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti. A ocupat şi posturi ca revizor şcolar, funcţionar la Regia Monopolurilor Statului, profesor la liceul particular ”Sf. Gheorghe” din Bucureşti, director general al teatrelor (în stagiunea 1888-1889).

A debutat în gazetărie la revista ”Ghimpele”, unde a realizat rubricile ”Varietăţi” şi ”Una-alta” (1873-1875) şi la ziarul ”Timpul” (1878-1881), a colaborat la numeroase publicaţii cu cronici dramatice, schiţe, traduceri: ”Albina Carpaţilor”, ”Convorbiri literare”, ”Epoca”, ”Literatura şi arta română”, ”Noua revistă română”, ”Românul”, ”Telegraful”, ”Tribuna”, ”Universul literar”, ”Viaţa nouă”.

În perioada mai-iunie 1877 a editat revista de umor în format de buzunar ”Claponul”, un ”Calendar al Claponului” (1878), ziarul ”Moftul român” (1893, împreună cu A. Bacalbaşa; 1901), publicaţia ”Vatra” (1901, împreună cu I. Slavici şi G. Coşbuc), precizează Dicţionarul scriitorilor români.

Creaţia lui Caragiale cuprinde piese de teatru, Momente şi schiţe, nuvele, majoritatea satirizând lumea Capitalei sau provinciei din perioada sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX. Piesele sale de teatru sunt memorabile, fiind puse în scenă de nenumărate ori, la toate teatrele din ţară, unele fiind şi ecranizate.

Caragiale I. l.Momente , schițe , povești și povestiri pentru copii – Iași, 2004. – 215 p.

Comedia în două acte ”O noapte furtunoasă”, scrisă în 1878, a avut premiera la 18 ianuarie 1879, la Teatrul Naţional din Bucureşti. A fost publicată în ”Convorbiri literare” în oct.-nov. 1879) şi este considerată o capodoperă a dramaturgiei româneşti.

Farsa într-un act ”Conu Leonida faţă cu reacţiunea” a fost publicată la 1 februarie 1880 şi a avut premiera la 16 aprilie 1912, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Comedia în patru acte ”O scrisoare pierdută” a fost publicată în 1884 şi a avut premiera la 13 noiembrie 1884, tot la Teatrul Naţional din Bucureşti. Succesul acestei comedii a depăşit aşteptările, o contribuţie deosebită având actorii din distribuţie — I. Petrescu (Trahanache), C. Nottara (Tipătescu), I. Niculescu (Caţavencu), A. Catopol (Farfuridi), Anton Leonteanu (Brânzovenescu), St. Iulian (Pristanda), N. Mateescu (Cetăţeanul turmentat), Aristizza Romanescu (Zoe). Caragiale a fost chemat de două ori la rampă pentru a primi aplauzele publicului. Piesa a avut după premieră 11 reprezentaţii consecutive.

„La hanul lui Mânjoală” este o nuvelă scrisă de Ion Luca Caragiale. Această nuvelă are particularități care o fac unică în contextul literaturii naționale, dar și universale; este o operă în care se disting cu ușurință trei universuri diferite: comic, tragic și fantastic

Comedia în trei acte ”D-ale carnavalului” a fost publicată la 1 mai 1885 şi a avut premiera la 8 aprilie, acelaşi an. Drama ”Năpasta” a fost publicată în 1890, având premiera în acelaşi an, la 3 februarie. La 18 februarie 1890 Nicolae Iorga publica o cronică favorabilă pentru piesa ”Năpasta”, în ziarul ”Lupta”.

Primul volum al lui Caragiale, ”Teatru”, prefaţat de Titu Maiorescu, prin studiul său din 1885, ”Comediile d-lui I. L. Caragiale”, a apărut în cursul anului 1889.Piesele lui Caragiale au fost puse în scenă şi în varianta teatru TV, în diferite perioade, cu diferite distribuţii.

Caragiale a mai scris studiul teatral ”Cercetarea critică asupra teatrului românesc” (1878), a tradus câteva lucrări dramatice din literatura universală (tragedia în versuri ”Roma învinsă” de Al. Parodi, reprezentată la Teatrul Naţional din Bucureşti la 21 mai 1878; ”La Camaraderie” de E. Scribe).

Între celebrele schiţe scrise de I.L. Caragiale mai sunt: ”Domnul Goe”, ”Vizită”, ”Bubico”, ”Tren de plăcere”, ”Petiţiune”, ”Căldură mare”, ”Un pedagog de şcoală nouă”, ”Ultima oră”, ”Inspecţiune”, ”High-life”, ”Telegrame”, ”Justiţie” etc. A creat celebrul personaj Mitică, prezent în multe dintre ”Momente şi schiţe”. Multe dintre schiţele lui Caragiale au fost ecranizate şi prezentate în emisiuni de divertisment de televiziune.

Ca nuvelist, Caragiale a scris proză de observaţie psihologică şi naturalistă (”O făclie de Paşti”, ”Păcat”, ”Două loturi”, ”În vreme de război”) şi fantastică (”La hanul lui Mânjoală”, ”Kir Ianulea”). A tradus din operele lui Mark Twain, Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe ş.a., iar opera sa a fost, la rândul ei, tradusă în numeroase limbi. Așadar, Ion Luca Caragiale trebuie considerat nu numai un geniu clasic si realist, care a creat in literatura noastra limbajul dramaturgiei, așa după cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric, dar și un genial dialectician, capabil să se exprime cu egala stralucire în toate momentele carierei sale, în teatru și în proza, în schițele telegrafice din varianta momentelor sau în povestirile de mai mari dimensiuni.

Caragiale, I. L. Vizită. – București, 2014. – 46 p.

Băbără Elena , bibliotecar

Ziua Internațională a invenției automobilului

29 ianuarie este Ziua internațională a invenției automobilului. Primul automobil din lume a fost construit în anul 1885 de către Karl Benz, un inginer german.

Automobilul, numit „Benz Patent-Motorwagen”, avea un motor cu combustie internă și era alimentat cu benzină. Acesta a fost proiectat și construit în garajul casei lui Benz în Mannheim, Germania. Costase 1000 de dolari, echivalentul a 26337 dolari, în 2016. Vehiculului i-a fost acordat patentul nr. 37435, pe care Benz îl solicitase în 29 ianuarie 1886. Automobilul demara greu, scotea un zgomot infernal şi un nor de fum gros şi urât. Pentru a porni, motorul trebuia încalzit mai întâi cu apă fierbinte, iar apoi, în timp ce şoferul manevra pornirea, vehiculul trebuia împins pâna când pistoanele ajungeau să funcţioneze singure.

Motorwagen a fost produs în doar trei exemplare, iar unicul care mai există şi astăzi este expus la Muzeul Tehnicii din Munchen. Benz şi-a prezentat oficial invenţia în public la 3 iulie 1886, pe Ringstrasse din Mannheim, iar la demonstraţie  s-a produs  şi un incident nefericit. Zgomotul motorului a speriat calul măcelarului care a luat-o la goană răsturnând podusele din căruţă în şanţ şi rănind vizitiul. În plus, Motorwagen era alimentat cu benzină, iar acest lucru a alarmat opina publică, pentru că tocmai în acele vremuri apăruseră maşinile de gătit cu petrol, care mai făceau explozie prin bucatarii. Cum  rezervorul automobilului intra de 20-30 de ori mai mult carburant, unele ziare au sugerat că ar fi bine să-i fie retras brevetul inventatorului, pentru a nu incendia întreg oraşul.

Inginerul Benz nu s-a descurajat şi a prezentat noi modele mai silențioase şi a propus amenajarea unor staţii de alimentare cu benzină la unele intersecţii, pentru ca rezervorul maşinii să nu fie prea mare.

Pentru a populariza invenţia soţului ei, Bertha Benz a luat Patent-Motorwagen nr. 3, se spune fără ştirea lui Karl, şi a plecat cu automobilul să-şi viziteze rudele, pentru a-i demonstra utilitatea ca mijloc de transport pe distanţe lungi. Excursia a început la începutul lunii august 1888, iar dinamica doamnă şi-a luat la bord şi cei doi fii, pe Eugen şi Richard, şi au călătorit din Mannheim, prin Heidelberg şi Wiesloch, până în Pforzheim, oraşul natal. Benz Patent-Motorwagen avea o viteză maximă de aproximativ 16 km/h și era dotat cu trei roți. Aceasta a făcut o călătorie de 106 km pentru a-și vizita rudele, în ciuda faptului că la acea vreme, nu existau drumuri sau semne de circulație.

Benz Patent-Motorwagen a fost un succes și a deschis calea pentru automobilele moderne. Acesta a fost primul vehicul cu motor care a putut fi condus în mod independent, fără a fi nevoie de a fi tras sau împins de alte vehicule sau animale. Acest lucru a permis modalități noi pentru transportul persoanelor și al mărfurilor, schimbând astfel modul în care oamenii se deplasează. Karl Benz a continuat să perfecționeze design-ul automobilului și a brevetat mai multe inovații, cum ar fi cutia de viteze și sistemul de transmisie. El a fondat compania Benz & Cie., care a devenit unul dintre cele mai importante producătoare de automobile din lume.

Pe lângă a fi şofer, Bertha Benz a fost şi mecanic, curăţind pe drum carburatorul cu un ac de pălărie şi folosind o jartieră pentru a izola un cablu.  A alimentat automobilul cu carburant la o farmacie din Wiesloch şi atunci când i s-au defectat frânele, a rugat un cizmar să-i le fixeze cu nişe bucăţi de piele, inventând astfel garnitura de frână. La sosirea în Pforzheim, a trimis soţului ei o telegramă, a petrecut noaptea în casa mamei sale şi s-a întors acasă, trei zile mai târziu. Călătorise în total 194 de km.

O serie de caracteristici încorporate în această mașină pot fi găsite la automobile de azi, inclusiv supapele de admisie mecanice, diferenţialul şi aprinderea electrică. „Papa” Benz a donat maşina originală Muzeului Tehnicii din München, în 1906, acolo unde se află şi astăzi. În Germania, pentru a celebra acesată călătorie, la fiecare doi ani este organizată o paradă a automobileleor de epocă, iar în 2008,  Ruta Memorială Bertha Benz a fost aprobată oficial ca rută a moştenirii industriale a realizărilor umane.

Modelul original Motorwagen a fost expus, în 2016, la a șasea ediție a „21 Gun Salute International Vintage Car Rally & Concours Show”, din New Delhi. Evenimentul este organizat în fiecare an în India, ca un tribut adus erei de aur a industriei automobilului.

În zilele noastre, automobilele au devenit una dintre cele mai esențiale invenții ale umanității și au revoluționat modul în care oamenii se deplasează și comerțul se desfășoară. Ele s-au transformat într-un simbol al progresului tehnologic și au continuat să se dezvolte, de la primele modele cu trei roți la mașinile electrice și autonome de astăzi.

Babără Elena, bibliotecar

Ziua Internațională a constructorului „Lego”

Lego este cubul de creativitate cu care aproape fiecare dintre noi s-a jucat cândva. De aproximativ 70 de ani copiii și adulții de toate vârstele se amuză construind și dărâmând piese de lego. Astăzi, 28 ianuarie este Ziua Internațională Lego.

Bucățile Lego inspiră creativitate datorită designului lor deosebit și varietății de culori. Pot fi folosite pentru a face practic orice vă puteți imagina, de la mașini la dinozauri și case pentru extratereștri. Tot ce visați poate fi construit din Lego. Ca o jucărie atât de neobișnuită, care atrage toate vârstele, nu este de mirare faptul că Lego este acum recunoscută ca fiind cea mai puternică marcă din lume. Lego s-a impus peste Google, Nike și Ferrari pentru a obține locul cel mai înalt în 2017. La fel ca în cazul celor mai mari companii, Lego a început de la origini modeste.

Ziua Internațională Lego se celebrează în aceeași zi în care tâmplarul danez Godtfred Kirk Christiansen și-a prezentat brevetul pentru ”cărămida” originală Lego în 1958. Nici o altă jucărie care a fost lansată pe piață înainte de lego nu a reușit să aibă un sistem sofisticat de interconectare ca acest produs.Lego este puternic, distractiv și mai puțin probabil să se destrame atunci când este răsturnat. Godtfred s-a asigurat nu numai că brevetează designul ”cărămizii” sale unice Lego, ci și că brevetează conceptul că mai multe piese sunt utilizate împreună într-un sistem de construcții, iar acest lucru a protejat designul său de a fi preluat de concurenți.Compania în sine a fost fondată de Godtfred în 1932, creând o varietate de jucării din lemn și luând numele Lego din cuvintele daneze ”LEg GOdt” care se traduc a ”juca bine”.

Lego a fost una dintre primele companii producătoare de jucării care a cumpărat o mașină de matrițat cu injecție cu care să creeze jucării din plastic, o mișcare care i-a determinat în scurt timp să creeze prima bucată Lego din plastic în 1949.Din 1949 până în 1966, Lego a crescut semnificativ într-o companie globală care comercializa cu amănuntul în 42 de țări. Lego a făcut  o gamă de produse care conțineau 57 de seturi Lego și 25 de vehicule Lego cu fabrici care produceau mai mult de 706 de milioane de elemente Lego în fiecare an – dar compania nu a încetat să crească.În 1967 a fost înființată formația LEGOLAND. În 1968, primul LEGOLAND și-a deschis porțile către public, atrăgând peste 625.000 de vizitatori în primul său sezon. Astăzi există 10 LEGOLAND în toată Europa, Asia și SUA, iar alte trei urmează să fie deschise în următorii câțiva ani.

În 2016 LandRover a stabilit recordul mondial pentru cea mai mare piesă de construcție Lego cu replica lor imensă de 43 de metri înălțime a Tower Bridge. Această structură monumentală a folosit 5.805.846 de bucăți individuale de Lego care s-ar fi întins până la Paris în Franța dacă ar fi fost puse cap la cap.În prezent, Lego este o afacere globală, o marcă puternică. Lego este acum atât de popular încât 7 seturi sunt vândute în fiecare secundă..

Dacă Minifigurile Lego ar fi clasificate ca populație, ar fi cea mai mare populație din lume! Cu mai mult de 4 miliarde dintre ele în total. Există atât de multe Lego în lume, încât se estimează că depășesc numărul de oameni.În 2009, James May a creat o casă din Lego din peste 3,3 milioane de bucăți. Indiferent dacă ai cinci sau șaizeci și cinci de ani, nu ești niciodată prea bătrân pentru a sărbători Ziua Internațională a Lego-ului sau a juca Lego.

Este aproape de necrezut că s-au scurs peste şapte decenii de la apariţia pe piaţă a micilor cărămizi colorate din plastic cunoscute în întreaga lume sub numele de Lego, care au adus bucurie de-a lungul anilor şi au stimulat creativitatea majorităţii copiilor – şi a multor adulţi.

De la maşini la dinozauri, case, avioane, roboţi sau extratereştri, cărămizile Lego pot fi asamblate, datorită designului lor ingenios, în aproape orice poate fi construit. Fiind o jucărie atât de versatilă, care se adresează oamenilor de toate vârstele, nu este de mirare că Lego este în prezent unul dintre cele mai cunoscute branduri. Potrivit BrandFinance, s-a situat în 2021 pe locul al 7-lea al celor mai puternice branduri din lume, în urcare cu patru poziţii din 2020, după o scădere în anii precedenţi şi după ce s-a situat pe locul fruntaş în 2017.

Jocul de Lego este celebrat chiar în ziua în care tâmplarul danez Godtfred Kirk Christiansen a depus solicitarea pentru brevetarea cărămizii originale Lego, în 1958. Această cărămidă, ce nu semăna cu nimic inventat anterior, avea un sistem sofisticat de asamblare, care o făcea solidă, versatilă şi puţin probabil să se desfacă când era răsturnată. În prezent există zece parcuri Legoland, potrivit site-ului companiei, în Billund (Danemarca), California, Florida, New York, Malaysia, Dubai, Windsor, Japonia, Coreea de Sud şi Germania.

Babără Elena, bibliotecar